Vă mai aduceți aminte de jocurile de pe uliță? ”Coarda, șotronul, elasticul, rațele și vânătorii, omul negru”? Astăzi au devenit jocuri demodate care nu mai încânta pe nimeni, din păcate.
Cât era ziua de mare alergam pe ulița satului și prin pădure, inventând tot felul de jocuri. Construiam coșare din pământ unde ne adăposteam de ploaie, alergam pe dealurile pline cu flori din care ne făceam coronițe, devenind astfel zâne din povești.
Mi-e dor de perioada copilăriei când nimic nu conta, nici micile mustrări ale părinților când pierdeam noțiunea timpului, nici ”injuriile” adresate de către vecinii care ne prindeau la furat de cireșe și nici zgârieturile cu care veneam acasă pricinuite de rugii din tufele din care culegeam mure sau zmeură. Uitam pur și simplu de foame și de sete , pe care ni le potoleam cu fructele culese din pădure și apa rece de la izvoarele pe care le descopeream ca pe o comoară neprețuită.
N-ai cum să uiți astfel de momente viața întreagă, pentru că erau momente trăite la intensitate maximă, o perioadă marcată de fascinant, de bucurie și de vis , era o aventură în care ne avântam nepăsători că ne vom putea rătăci.
Reamintindu-mi și scriind despre copilărie parcă m am reîntors pe tărâmul fericit, lipsit de griji, în care toată lumea era a mea și-am redevenit copil măcar pentru o fracțiune de timp.
Toate jocurile implicau mișcare, la care, din păcate, copiii din ziua de azi au renunțat. Nici măcar la școală nu participă la orele de educație fizică, părinții prezentând scutiri, de teama de a nu se accidenta sau cine știe ce să li se mai întâmple copiilor în aceste ore de curs.
Tin minte cum abia așteptam să terminăm școala, să ne facem temele pentru a doua zi și apoi să ieșim afară pentru a continua ceea ce cu o zi în urmă am lăsat neterminat. In jocurile în care eram implicați de parcă aveam un contract de respectat, ne foloseam cu multă creativitate de mediul înconjurător, confecționandu-ne tot felul de jucării, cum ar fi: praștie cu gloanțe din sârma în formă de ”V”,
Un alt joc de care- mi amintesc cu plăcere era ”gama”, un joc cunoscut sub anumite denumiri, depinde de zona.
Etapa cea mai plăcută era să mergem pe râu să alegem cele mai potrivite pietre fără de care jocul nu putea începe, apoi împărțeam echipele și începea competiția. Că mai scăpa mingea în curtea unui vecin, că mai nimeream câte un geam și eram alergați tot satul, bucuria jocului era imensă și parcă aceste lucruri erau pentru noi o aventură despre care vorbeam a doua zi cu colegii de clasă, lăudându-ne cum am scăpat teferi și neurecheați.
Consider că toate aceste jocuri ale copilăriei au avut menirea de a ne dezvolta creativitatea, imaginația, ne a ajutat să ne adaptăm la nou și să explorăm mediul înconjurător, să respectăm reguli, să legăm prietenii pe viață, dar au contribuit și la dezvoltarea noastră fizică.
Sportul, combinat cu gingășia acelor ani, are efecte excepționale și asupra psihicului, implicit ajută și sistemul imunitar să se mențină la un nivel înalt.
Pentru a ne reaminti de vârsta minunată a copilăriei ”Mișcarea face bine” , ne invită sâmbătă , 11 iulie în Piața Sfatului din Brașov, între orele 09:00-21:00 la CEA MAI MARE ORĂ DE SPORT http://miscareafacebine.ro/2015/07/01/cea-mai-mare-ora-de-sport-brasov-va-asteapta-pe-11-iulie-in-piata-sfatului/
Și nu uitați : ” Copilăria este cartea care poate sta deschisă indiferent de vârstă”.
